Enough

M-am saturat sa ma tot stresez. M-am saturat sa nu pot sa adorm noaptea din cauza faptului ca ma gandesc doar la lucruri pe care o sa le am de facut a doua zi si la lucruri pe care le am de facut in viitorul apropiat. Daca viitorul indepartat este plin de vise si idei, viitorul apropiat este plin de lucruri care trebuie facute practic de pe o zi pe alta si care ma streseaza enorm de mult.

Dar azi am realizat ca atitudinea zen, provocata probabil de bataia cu zapada de dimineata, este o abordare mult mai buna.

Azi a fost o zi buna pentru ca am aflat ca nu sunt capabila sa ma mai stresez. Cred ca am atins o limita. Si e foarte bine asa.

Acum, indiferent de ce va fi maine, visez la camera mea albastra de acasa in care am linistea mea si la mirosul de mancare gatita ce se prelinge usor din bucatarie inundand intreaga casa si la masa de Craciun cu toata familia reunita si cu discutiile interminabile si aprinse intre oameni care evident stau in colturi opuse ale mesei, pentru ca altfel nu se poate. Nu am inteles niciodata cum reusesc oamenii astia sa inchege o conversatie unul cu altul to begin with. Fascinant e ca toti fac acelasi lucru. Doamne fereste sa vorbesti cu cel de langa tine. Visez sa stau in usa sufrageriei si sa ii urmaresc. Visez la acasa. La sarbatori cu liniste(in acceptiunea familiei mele despre liniste, a.k.a. haos organizat) si fara stres.

Cu toate ca si vacanta e presarata de mici nimicuri care trebuie rezolvate. Dar nu ma mai stresez. Fie ce o fi. Nu are sens. Pentru ce sa imi consum neuronii? Abordarea zen rullz!!!

Asa ca daca aveti griji pe cap in perioada aceasta dinainte de sarbatori opriti-va si ganditi-va la masa de Craciun de acasa. Fiecare familie are tipicurile ei. Cum e familia ta?

Visez...

Visez la un frumos rasarit de soare privit pe malul Mediteranei in Barcelona si la un apus in care soarele se scufunda in strazile Manhattan'ului atunci cand este Mahattanhendge! Si o sa ajung acolo! Nu stiu exact cand sau cum, dar stiu ca o voi face!

Visele nu trebuie sa aiba limite! Pentru ca ele ne dau puterea de a depasi rutina zilnica... "Invat acum ca sa plec la primavara la Paris!" sau "Muncesc pentru ca vreau sa ajung la Carnavalul de la Rio!" sunt doar doua exemple care imi vin acum in minte. Si am incredere ca lucrurile astea chiar se vor intampla pentru persoanele respective pentru ca una este cea mai ambitioasa si muncitoare persoana pe care o cunosc, iar cealalta si-a facut rezervari de bilete.:)) Nu trebuie sa ai toti banii din lume pentru a visa. Toti ne permitem acest lux.

E ciudat sa urmaresti firele pe care mintea ta le urmeaza in momentele dinainte de somn... Porti in cap intregi conversatii cu persoane care nu stii daca in viata reala chiar te-ar lasa sa spui acele lucruri. Dar in vis ele te asculta si te inteleg.

Problema este sa reusesti sa nu te pierzi in labirintul mintii si al viselor si sa infrunti realitatea. Pentru ca doar infruntand realitatea vei ajunge sa iti duci la indeplinire visele.

Tu la ce visezi?

Relu, Boro, Nelu, Valter, Cristi.... sau mai simplu IRIS

Da, stiu ca si postul precedent tot despre asta a fost, dar nu ma pot abtine sa nu scriu inca o data... Concertul a fost absolut superb... Am vazut un Cristi energic si plin de viata, cum nu l-am mai vazut de mult... Faptul ca se simte din ce in ce mai bine se observa si in aspectul fizic dar si in atitudine si voce! Acum sunt convinsa ca o sa ne vedem si la Iris 40! Nici nu concep altfel! Nu am stiut sa raspund la o intrebare simpla insa a doua zi dupa concert: "A fost frig?". Nu stiu sincer! Tot ce stiu e ca am dansat si urlat si cantat ca o nebuna! Si ca m-am simtit divin! Nu am cuvinte ca sa descriu exact senzatia... A fost o senzatie de bine general, in care frustrarile zilnice nu au mai contat! Iubesc Iris pentru muzica lor, pentru modul in care ea ma acapareaza si nu imi mai da drumul... Iubesc Iris pentru ca m-au facut sa iubesc solourile de toate genurile... Pentru ca sunt geniali! Pentru sensibitatea introdusa de clapele lui Relu, pentru duritatea basului lui Boro, pentru ritmul impresionant al lui Nelu care parea ca isi da suflul langa tobe dar continua sa cante minunat, pentru acordurile superbe ale lui Valter care au electrizat tot publicul si nu in ultimul rand pentru vocea unica a lui Cristi.... Motivele pot continua la nesfarsit, la fel cum si concertul putea continua din punctul meu de vedere... As fi putut sa stau sa ii ascult toata noaptea... Va multumesc pentru ca existati si imi faceti viata mai frumoasa cand va ascult! Va multumesc pentru o seara minunata! Va iubesc!

Imi era dor...

Dar nu stiam! Imi era foarte dor de IRIS, drept dovada faptul ca de la ora 21 nu am schimbat playlistul! Si este 2... Anca a adormit langa mine cu zambetul pe mine ascultand Baby... Abia astept ziua de miercuri cu concertul! E unul din putinele lucruri pe care le astept cu atata ardoare... Si finalul de saptamana va fi completat de faptul ca joi se intoarce Dan... Si dupa mai vedem... Poate merg la chestia aia cu exit-poll-ul.... Sper... Some money would be welcomed... In rest... Sunt la fel de pustie ca mereu... Ascult cu o sete incredibila de informatii tot ceea ce fac ceilalti si incerc sa evit pe cat posibil intrebarea: "Tu ce ai mai facut?" pentru ca stiu ca respunsul va fi invariant: "Nimic interesant". Da, zilele mele sunt plictisitoare si gri si triste... Puteti sa spuneti asta... Dar... Nu e chiar asa... Pentru ca eu sunt bine asa... Stiu ca trebuie sa imi parasesc zona de confort pentru a reusi ceva, dar momentan nu sunt pregatita... Vreau sa plec, dar nu acum! Stiu ca aici, in camera asta, cu aceiasi oameni zi dupa zi si aceleasi activitati nu voi putea niciodata sa ma schimb! Pentru ca imi place sa nu fac nimic cu oamenii astia... Pentru ca statul de vorba la un pahar de suc/ vin/ bere stand in fund pe hol mi se potriveste de minune... Pentru ca iubesc sa ascult lumea... Si de aceea nu fac nimic interesant... Eu ascult... Si sper ca macar uneori sfaturile mele sa ajute pe cineva... Cred ca reusesc sa imi induc anumite sentimente, pentru ca la un moment dat mi-a venit ideea ca ar fi foarte frumos daca ar fi lucrurile intr-un fel.... E complicat cand incerci sa spui ceva fara sa spui nimic.... Dar oricum la ora asta nu am pretentii sa fiu coerenta! Dovada o reprezinta punctele de suspensie care izoleaza gandurile ce se invart in capul meu acum si care in fiecare noapte nu ma lasa sa adorm decat in momentul in care muzica din casti imi invadeaza si sedeaza creierul... Iubesc muzica, sunt dependenta de muzica... Si iata cat de frumos si circular am revenit la tema cu care incepusem...
Aceastea fiind spuse, va astept miercuri, 18 noiembrie, de la ora 19:30 in Piata Constitutiei la un concert IRIS! Intrarea libera este unul din putinele lucruri bune din campania asta... Concertele sunt pentru mine singura parte pozitiva a unei campanii electorale intr-o tara in care tristul adevar este ca NU ai cu cine sa votezi... Dar asta e un deja alt subiect si simt ca deviez prea mult!

Te urasc!

Te urasc pentru ca ma cunosti atat de bine!
Te urasc pentru ca vezi prin cuvintele mele exact ceea ce am in suflet si in minte!
Te urasc pentru ca simtim si gandim la fel aproape mereu!
Te urasc pentru ca ma incurajezi sa imi depasesc limitele autoimpuse de confort si comoditate!
Te urasc pentru ca nu ma pot incuraja si eu asa cum o faci tu, ceea ce face eforturile tale inutile si frustrate!
Te urasc pentru ca simt ca niciodata nu ti-am fost alaturi si nu te-am sprijinit asa cum ai facut-o tu pentru mine!
Te urasc pentru ca esti una dintre putinele persoane care ma poate face sa plang!
Te urasc pentru ca putem sa ne certam oricat de urat si sa urlam si sa facem ca toate cele pentru ca a doua zi sa fie totul la fel!
Te urasc pentru ca imi vrei binele uneori mai mult decat mine insami!
Te urasc pentru ca vrei sa nu mai am eternele mele tendinte autodistructive!
Te urasc pentru ca esti mereu acolo sa ma prinzi atunci cand cad!
Te urasc pentru ca mereu ma readuci cu picioarele pe pamant cand tind sa pierd contactul cu realitatea!
Te urasc pentru ca de fiecare data cand pun mana pe telefon din plictiseala esti prima persoana careia as vrea sa ii trimit mesaj!
Te urasc pentru ca vreau sa te cred atunci cand spui ca pot face lucrurile de zece ori mai bine si totusi nu reusesc!
Te urasc pentru ca e mai simplu sa te urasc pe tine decat pe mine!
Te urasc pentru ca sunt dependenta de tine!
Te urasc pentru ca esti lumina care ma ghideaza atunci cand nu cred ca pot iesi din intuneric!
Te urasc pentru ca ai facut cumva si ai intrat in sufletul meu!
Dar mai ales... Te urasc pentru ca orice ai face si orice ai zice nu pot sa te urasc!

I want my voice back...

Pentru ca nu pot sa vorbesc m-am hotarat sa scriu. A trecut mult timp de cand nu am mai facut asta, in mare pentru ca nu am avut timp liber foarte mult.

Dupa joia trecuta a urmat un weekend nebun cu petreceri vineri, sambata si duminica. Vineri am observat unele comportamente care m-au deranjat foarte mult, provocate in mare parte de alcool. Eficienta a fost maxima pentru ca, in o ora si jumatate de la inceperea petrecerii, toata lumea era foarte beata! Nu am fost de accord cand tu ai spus ca te uimeste sa vezi de ce sunt capabile unele fete pentru a pune mana pe un baiat frumos. Atunci credeam ca ea o sa fie altfel! Ca o sa aiba maturitatea necesara unei relatii de tipul "no strings". Dar nu s-a intamplat asta si am fost nevoita sa asist la unele scene in care ea se agata disperata de el in timp ce el voia sa plece de care imi era mie rusine ca le vad, dar ei erau prea beti pentru a observa ridicolul... Ma rog... Cam asta pentru vineri seara!

Sambata trecuta mi-am adus aminte ca iubesc sa dansez! Am fost intr-un club foarte tare "Crossroads" in care muzica a fost "oldies but goldies". Am dansat pana la epuizare si cand picioarele nu au mai facut fata am dansat desculta pe canapea. A fost superb, absolut superb! Trenuletul cu tot clubul pe "Gimme hope Joanna!" sau tunelul lung si inconvoiat de la "Cotton Eye Joe" au fost ca in filme!

Duminica am cantat iar pe holurile caminului... Si a fost frumos, foarte frumos... Nici nu vreau sa ma gandesc ca de maine incolo daca o sa se mai nasca o cantare ad-hoc nu o sa mai fie ea aici!

Luni am fost la targul international de mastere si am gasit variante viabile pentru anul viitor, dar mai multe despre asta va povestesc mai incolo. Marti am fost la primul meu interviu pentru un job, la care evident ca I sucked, drept dovada ca nu m-au mai chemat la un al doilea. Dar invatam din experienta!:)

Serile de marti si miercuri au fost pierdute pe coridor aiurea, una cu o narghilea esuata ("N-are apa mha!"-> solutia? turnam Pepsi! Interesant gust, trebuie sa recunosc.:) ) si una cu cantat si ras de cei care fumasera si ne povesteau despre elefanteii albastri mai spre maroniu din cada!

Joi sincer nu stiu ce s-a intamplat in afara de faptul ca mi s-a stricat laptopul si am stat foarte mult degeaba pentru ca am avut pauza de 4 ore intre doua laboratoare. Dupa care seara Caisa mi-a spus ca s-a hotarat sa plece si ca vineri urma sa isi mute lucrurile. Deci, joi seara am fost deprimata! Sau mai mult am vrut sa fiu deprimata, nu stiu cat mi-a si iesit!:) Vineri am fost la scoala dupa care am lenevit in pat si m-am uitat la filme, extenuata fiind de depresia din ziua pecedenta!:)) Ieri nu am facut nimic in afara de cantarea de seara. As fi vrut sa fii si tu, ca sa iti arat de ce imi place in camin... Dar din nou nu s-a putut!

Si iata ca am ajuns la ziua de azi, cand am fost la biserica, unde a existat momentul inevitabil in care sa imi dea lacrimile(mereu exista acest moment, dar nu stiu exact motivul...). Dupa care am stat in camera si mi-am ingrijit gatul cel bolnav probabil de la frig si tigari. Dar l-am dres un pic pana cand am fost pe hol la un vin fiert si am stat iar cu lumea care canta si m-a luat valul, m-am fortat si acum nu pot sa vorbesc... Dar pot sa scriu... Doamne cat am scris!!!!

Concluziile care trebuie trase dupa aceasta saptamana sunt multe. Si deja am aberat prea mult pentru o singura seara si mi-au inghetat si picioarele asa ca ma bag in pat!

Daca a avut cineva rabdarea necesara sa ajunga pana aici multumesc pentru timpul acordat si promit ca data viitoare voi fi mai concinsa. Va pup! Feriti-va de frig!;))

Gust amar

Multe lucruri pe ziua de azi mi-au lasat un gust amar... In principal faptul ca nu suport sa se vorbeasca cu jumatati de masura sau sa mi se ascunda adevarul... Dar dupa a venit seara.... Si un telefon m-a scos din latenta mea... M-a anuntat Bogdan ca Seara Folk a revenit!

Asa ca am plecat sa recescopar senzatia de bine pe care doar muzica frumoasa mi-o poate oferi. Si o buna perioada de timp am trait cu senzatia ca am pierdut magia serii folk definitiv... Poate si datorita faptului ca el a plecat si toti ii ducem dorul. De la buni prieteni pana la oameni care doar l-au auzit cantand cu totii realizam ca a luat o parte din aceasta seara cu el si ca nu va mai fi la fel. Dar il primim in gand si este aproape de noi mereu atunci cand ascultam o melodie pe care el obisnuia sa o cante, cum numai el stie.

Apoi s-a schimbat ceva! Dupa ce am revenit la formula initiala, cu ai ei nesfarsiti si talentati Bogdani si cu vocea superba a Caisei, parca totul a revenit la normal. Nu ma mai simteam cotropita de strainii care ne-au invadat teritoriul, parca nici nu le mai sesizam prezenta. Si am trait din nou catharsisul oferit de muzica, astfel incat acum nu pot sa scriu despre supararile zilei de azi, cum imi propusesem, ci doar despre frumusetea acestei nopti.

Iubesc serile de joi cu folk! Pentru ca ma simt atat de acasa, atat de la locul meu in aceasta gasca de trubaduri incat totul in afara de muzica si de prietenie dispare! Si stiu ca daca ajung acolo lipsita de chef si de pofta de viata atmosfera va reusi sa ma puna din nou pe picioare! Energia acestei seri mi se mare absolut impresionanta! Faptul ca vad oameni care traiesc cu pasiune fiecare nota cantata la chitara si pe care iubirea lor comuna pentru muzica ii apropie este absolut magic!

Numai dupa apus in fiecare joi de acum incolo Seara Folk in Caminul Leu A scoate ce-i bun din noi cum numai ea stie...

P.S. We miss you...

Zile si nopti

Azi a fost o zi foarte ciudata pentru ca nu am realizat cand a trecut, dat fiind faptul ca m-am trezit la ora 16:15(!!!!). De ce? Pentru ca dintr-o banala iesire pe hol la o tigara la ora 12 noaptea am ajuns sa ma culc la ora 8:30 azi dimineata...

Intotdeauna e interesant de observat cum oamenii sunt motivati de alcool, chiar daca mai sunt sau nu sub influenta lui, pentru a fi mult mai dezinvolti, pentru a marturisi secrete. Faptul ca poti sa spui: "Bausem si m-a luat valul!" chiar daca stii ca nu e adevarat, iti da un alibi perfect pentru a fi impulsiv si pentru a afla lucruri pe care de mult voiai sa le stii despre cei din jur. Si daca totul se desfasoara si sub aparenta unui mic joc copilaresc e ideal!

Datorita rigorilor sociale impuse de rutina zilnica iti e teama de faptul ca o intrebare sau un gest ar putea sa strice o prietenie. Dar alcoolul face ca toate inhibitiile sa dispara.

Eu sincer chiar m-am lasat dusa de valul adevarurilor si provocarilor, chiar daca mai mult de jumatate din timp era deja treaza! Si a fost frumos... M-am simtit lipsita de griji... Abia in momentul in care am fost singura in pat nesigurantele mele eterne au inceput sa reapara.

Zilele saptamanii care aproape a trecut au fost lipsite de intensitate, dar parca aceasta seara de vineri a facut ca toate frustrarile recente sa dispara... Si, pentru ca am hotarat ca in acest an 4 trebuie sa ne distram la maxim, sper sa nu fie prima si ultima seara de genul acesta.

Chiar se anunta o petrecere joia care vine... Viitorul suna bine! :D

Dar despre asta...mai vorbim!

Lost in my past...

TORI AMOS - Crucify

Zilele astea mi s-au intamplat multe lucruri care mi-au adus aminte de toate lucrurile pe care le simteam acum 2 ani. Da, tu esti de vina pentru ce scriu acum! Tu, pentru ca vorbind cu tine tot ce era uitat sau cel putin lasat spre uitare a revenit la suprafata si iar am un nod in piept. Stiu ca acum sunt o alta persoana, ca am my personal bubble in care nu las pe (aproape) nimeni. Dar de mine si de amintirile si sentimentele atasate de ele, de mine nu ma pot proteja. Asa ca.... trag aer in piept, scriu cateva randuri, ascult aceasta melodie atat de incarcata de vechi sentimente si sper sa reusesc sa adorm pentru ca este ora 5 jumate si eu stau de una singura, blocata in trecut. Si maine dimineata totul va fi la loc in acel coltisor al sufletului in care persoana de acum, din bubble, nu are voie sa ajunga. Because I refuse to think yet again about what I could/should/would have done differently. Am facut asta de prea multe ori pentru ca in momentul in care pentru o secunda mi-am permis sa sper ca voi avea o ocazia sa o iau de la capat sa ajung mai rau decat incepusem. Nu stiu daca are sens ce zic pentru oricine altcineva, nu stiu daca are sens nici pentru tine, dar nu conteaza...

E ora 5:37 si eu trebuie sa adorm!

Pasiuni

Imi plac foarte mult oamenii care sunt pasionati de ceva. Indiferent daca este ceea ce fac ei sau un fenomen pe care il urmaresc cu ardoare.

Am intalnit zilele trecute un om care spunea ca este fiul unui jucator de legenda al Rapidului. Nefiind eu insami un suporter al acestei echipe nu auzisem de tatal lui pana atunci, dar m-au impresionat lacrimile care incolteau in ochii lui de fiecare data cand vorbea despre povestea mortii premature a parintelui sau. Spunea ca de fiecare data cand galeria giulesteana scandeaza imnurile din vremea tatalui sau il trec fiori si ii dau lacrimile. La o deplasare cu echipa in Ghencea a fost injughiat, dar asta nu l-a facut sa se indeparteze de fenomenul fotbalistic, ba chiar l-a legat mai mult de acesta.

Acum acest Andrei Coe, care ne-a spus ca a absolvit facultatea noastra, lucreaza la Vodafone Romania, este casatorit si are 3 fetite (tripleti), dar locuieste in continuare in caminul Leu A si urmareste meciurile din deplasarile Rapidului singur la o masa in Jeg cu o bere in fata.

Dar aici, in Jeg, a intrat in vorba cu 2 baieti mai tineri ca el, dar cu care impartasea o legatura nestiuta, pasiunea pentru echipa giulesteana. Si astfel prietenii mei i-au mai cumparat omului o bere si apoi inca una si au ascultat cu rabdare tot ce avea el de povestit.

Traind in tara in care campioanele europene la canotaj au o renta lunara de 400 Lei (da, 4 milioane de lei vechi), in care Federatia Romana de Natatie nu a aceeptat sa ii plateasca antrenorul Cameliei Potec - singura noastra inotatoare de reala performanta - , iar un fost campion national de atletism acum lucreaza in constructii in Germania, nu ne mai poate surprinde ca fiul unei foste glorii a fotbalului romanesc traieste in astfel de conditii. Dar tocmai faptul ca aceste intamplari sunt normale in Romania nu este normal.

O expresie spune ca pasiunea naste monstri, dar in fata ochilor mei am vazut cum pasiunea a legat trei oameni care cu cateva ore inainte nu se vazusera vreodata in viata.

Un nou inceput de drum

Incepe un nou an de facultate.... De data asta este ultimul... Nu pot sa imi dau seama cand am ajuns aici, dar o data ajunsa trebuie sa incep sa ma gandesc la viata de dupa facultate... Confruntarea cu lumea din exteriorul lacasurilor de invatamant in care mi-am petrecut pana acum 16 ani din cei 21 de viata... Dar mai e un pic pana acolo... Anul patru poate semnifica si multa distractie, cum s-a intamplat in ceilalti ani terminali, a8a si a12a. Dar ramane de vazut... Momentan am multe planuri si idei despre cum ar trebui sa se desfasoare acest an...
Si pe langa toate hotararile pe plan profesional, ca sa zic asa (da, stiu, am un tic!), vreau sa simt! Sa simt ca traiesc, sa gasesc lucruri care sa ma pasioneze beyond all others, sa nu mai am senzatia ca viata trece pe langa mine!
Dar mai mult despre asta.... data viitoare....