Enough

M-am saturat sa ma tot stresez. M-am saturat sa nu pot sa adorm noaptea din cauza faptului ca ma gandesc doar la lucruri pe care o sa le am de facut a doua zi si la lucruri pe care le am de facut in viitorul apropiat. Daca viitorul indepartat este plin de vise si idei, viitorul apropiat este plin de lucruri care trebuie facute practic de pe o zi pe alta si care ma streseaza enorm de mult.

Dar azi am realizat ca atitudinea zen, provocata probabil de bataia cu zapada de dimineata, este o abordare mult mai buna.

Azi a fost o zi buna pentru ca am aflat ca nu sunt capabila sa ma mai stresez. Cred ca am atins o limita. Si e foarte bine asa.

Acum, indiferent de ce va fi maine, visez la camera mea albastra de acasa in care am linistea mea si la mirosul de mancare gatita ce se prelinge usor din bucatarie inundand intreaga casa si la masa de Craciun cu toata familia reunita si cu discutiile interminabile si aprinse intre oameni care evident stau in colturi opuse ale mesei, pentru ca altfel nu se poate. Nu am inteles niciodata cum reusesc oamenii astia sa inchege o conversatie unul cu altul to begin with. Fascinant e ca toti fac acelasi lucru. Doamne fereste sa vorbesti cu cel de langa tine. Visez sa stau in usa sufrageriei si sa ii urmaresc. Visez la acasa. La sarbatori cu liniste(in acceptiunea familiei mele despre liniste, a.k.a. haos organizat) si fara stres.

Cu toate ca si vacanta e presarata de mici nimicuri care trebuie rezolvate. Dar nu ma mai stresez. Fie ce o fi. Nu are sens. Pentru ce sa imi consum neuronii? Abordarea zen rullz!!!

Asa ca daca aveti griji pe cap in perioada aceasta dinainte de sarbatori opriti-va si ganditi-va la masa de Craciun de acasa. Fiecare familie are tipicurile ei. Cum e familia ta?