Relu, Boro, Nelu, Valter, Cristi.... sau mai simplu IRIS

Da, stiu ca si postul precedent tot despre asta a fost, dar nu ma pot abtine sa nu scriu inca o data... Concertul a fost absolut superb... Am vazut un Cristi energic si plin de viata, cum nu l-am mai vazut de mult... Faptul ca se simte din ce in ce mai bine se observa si in aspectul fizic dar si in atitudine si voce! Acum sunt convinsa ca o sa ne vedem si la Iris 40! Nici nu concep altfel! Nu am stiut sa raspund la o intrebare simpla insa a doua zi dupa concert: "A fost frig?". Nu stiu sincer! Tot ce stiu e ca am dansat si urlat si cantat ca o nebuna! Si ca m-am simtit divin! Nu am cuvinte ca sa descriu exact senzatia... A fost o senzatie de bine general, in care frustrarile zilnice nu au mai contat! Iubesc Iris pentru muzica lor, pentru modul in care ea ma acapareaza si nu imi mai da drumul... Iubesc Iris pentru ca m-au facut sa iubesc solourile de toate genurile... Pentru ca sunt geniali! Pentru sensibitatea introdusa de clapele lui Relu, pentru duritatea basului lui Boro, pentru ritmul impresionant al lui Nelu care parea ca isi da suflul langa tobe dar continua sa cante minunat, pentru acordurile superbe ale lui Valter care au electrizat tot publicul si nu in ultimul rand pentru vocea unica a lui Cristi.... Motivele pot continua la nesfarsit, la fel cum si concertul putea continua din punctul meu de vedere... As fi putut sa stau sa ii ascult toata noaptea... Va multumesc pentru ca existati si imi faceti viata mai frumoasa cand va ascult! Va multumesc pentru o seara minunata! Va iubesc!

Imi era dor...

Dar nu stiam! Imi era foarte dor de IRIS, drept dovada faptul ca de la ora 21 nu am schimbat playlistul! Si este 2... Anca a adormit langa mine cu zambetul pe mine ascultand Baby... Abia astept ziua de miercuri cu concertul! E unul din putinele lucruri pe care le astept cu atata ardoare... Si finalul de saptamana va fi completat de faptul ca joi se intoarce Dan... Si dupa mai vedem... Poate merg la chestia aia cu exit-poll-ul.... Sper... Some money would be welcomed... In rest... Sunt la fel de pustie ca mereu... Ascult cu o sete incredibila de informatii tot ceea ce fac ceilalti si incerc sa evit pe cat posibil intrebarea: "Tu ce ai mai facut?" pentru ca stiu ca respunsul va fi invariant: "Nimic interesant". Da, zilele mele sunt plictisitoare si gri si triste... Puteti sa spuneti asta... Dar... Nu e chiar asa... Pentru ca eu sunt bine asa... Stiu ca trebuie sa imi parasesc zona de confort pentru a reusi ceva, dar momentan nu sunt pregatita... Vreau sa plec, dar nu acum! Stiu ca aici, in camera asta, cu aceiasi oameni zi dupa zi si aceleasi activitati nu voi putea niciodata sa ma schimb! Pentru ca imi place sa nu fac nimic cu oamenii astia... Pentru ca statul de vorba la un pahar de suc/ vin/ bere stand in fund pe hol mi se potriveste de minune... Pentru ca iubesc sa ascult lumea... Si de aceea nu fac nimic interesant... Eu ascult... Si sper ca macar uneori sfaturile mele sa ajute pe cineva... Cred ca reusesc sa imi induc anumite sentimente, pentru ca la un moment dat mi-a venit ideea ca ar fi foarte frumos daca ar fi lucrurile intr-un fel.... E complicat cand incerci sa spui ceva fara sa spui nimic.... Dar oricum la ora asta nu am pretentii sa fiu coerenta! Dovada o reprezinta punctele de suspensie care izoleaza gandurile ce se invart in capul meu acum si care in fiecare noapte nu ma lasa sa adorm decat in momentul in care muzica din casti imi invadeaza si sedeaza creierul... Iubesc muzica, sunt dependenta de muzica... Si iata cat de frumos si circular am revenit la tema cu care incepusem...
Aceastea fiind spuse, va astept miercuri, 18 noiembrie, de la ora 19:30 in Piata Constitutiei la un concert IRIS! Intrarea libera este unul din putinele lucruri bune din campania asta... Concertele sunt pentru mine singura parte pozitiva a unei campanii electorale intr-o tara in care tristul adevar este ca NU ai cu cine sa votezi... Dar asta e un deja alt subiect si simt ca deviez prea mult!

Te urasc!

Te urasc pentru ca ma cunosti atat de bine!
Te urasc pentru ca vezi prin cuvintele mele exact ceea ce am in suflet si in minte!
Te urasc pentru ca simtim si gandim la fel aproape mereu!
Te urasc pentru ca ma incurajezi sa imi depasesc limitele autoimpuse de confort si comoditate!
Te urasc pentru ca nu ma pot incuraja si eu asa cum o faci tu, ceea ce face eforturile tale inutile si frustrate!
Te urasc pentru ca simt ca niciodata nu ti-am fost alaturi si nu te-am sprijinit asa cum ai facut-o tu pentru mine!
Te urasc pentru ca esti una dintre putinele persoane care ma poate face sa plang!
Te urasc pentru ca putem sa ne certam oricat de urat si sa urlam si sa facem ca toate cele pentru ca a doua zi sa fie totul la fel!
Te urasc pentru ca imi vrei binele uneori mai mult decat mine insami!
Te urasc pentru ca vrei sa nu mai am eternele mele tendinte autodistructive!
Te urasc pentru ca esti mereu acolo sa ma prinzi atunci cand cad!
Te urasc pentru ca mereu ma readuci cu picioarele pe pamant cand tind sa pierd contactul cu realitatea!
Te urasc pentru ca de fiecare data cand pun mana pe telefon din plictiseala esti prima persoana careia as vrea sa ii trimit mesaj!
Te urasc pentru ca vreau sa te cred atunci cand spui ca pot face lucrurile de zece ori mai bine si totusi nu reusesc!
Te urasc pentru ca e mai simplu sa te urasc pe tine decat pe mine!
Te urasc pentru ca sunt dependenta de tine!
Te urasc pentru ca esti lumina care ma ghideaza atunci cand nu cred ca pot iesi din intuneric!
Te urasc pentru ca ai facut cumva si ai intrat in sufletul meu!
Dar mai ales... Te urasc pentru ca orice ai face si orice ai zice nu pot sa te urasc!