joi, 24 septembrie 2009
Lost in my past...
TORI AMOS - Crucify
Zilele astea mi s-au intamplat multe lucruri care mi-au adus aminte de toate lucrurile pe care le simteam acum 2 ani. Da, tu esti de vina pentru ce scriu acum! Tu, pentru ca vorbind cu tine tot ce era uitat sau cel putin lasat spre uitare a revenit la suprafata si iar am un nod in piept. Stiu ca acum sunt o alta persoana, ca am my personal bubble in care nu las pe (aproape) nimeni. Dar de mine si de amintirile si sentimentele atasate de ele, de mine nu ma pot proteja. Asa ca.... trag aer in piept, scriu cateva randuri, ascult aceasta melodie atat de incarcata de vechi sentimente si sper sa reusesc sa adorm pentru ca este ora 5 jumate si eu stau de una singura, blocata in trecut. Si maine dimineata totul va fi la loc in acel coltisor al sufletului in care persoana de acum, din bubble, nu are voie sa ajunga. Because I refuse to think yet again about what I could/should/would have done differently. Am facut asta de prea multe ori pentru ca in momentul in care pentru o secunda mi-am permis sa sper ca voi avea o ocazia sa o iau de la capat sa ajung mai rau decat incepusem. Nu stiu daca are sens ce zic pentru oricine altcineva, nu stiu daca are sens nici pentru tine, dar nu conteaza...
E ora 5:37 si eu trebuie sa adorm!
luni, 21 septembrie 2009
Pasiuni
Imi plac foarte mult oamenii care sunt pasionati de ceva. Indiferent daca este ceea ce fac ei sau un fenomen pe care il urmaresc cu ardoare.
Am intalnit zilele trecute un om care spunea ca este fiul unui jucator de legenda al Rapidului. Nefiind eu insami un suporter al acestei echipe nu auzisem de tatal lui pana atunci, dar m-au impresionat lacrimile care incolteau in ochii lui de fiecare data cand vorbea despre povestea mortii premature a parintelui sau. Spunea ca de fiecare data cand galeria giulesteana scandeaza imnurile din vremea tatalui sau il trec fiori si ii dau lacrimile. La o deplasare cu echipa in Ghencea a fost injughiat, dar asta nu l-a facut sa se indeparteze de fenomenul fotbalistic, ba chiar l-a legat mai mult de acesta.
Acum acest Andrei Coe, care ne-a spus ca a absolvit facultatea noastra, lucreaza la Vodafone Romania, este casatorit si are 3 fetite (tripleti), dar locuieste in continuare in caminul Leu A si urmareste meciurile din deplasarile Rapidului singur la o masa in Jeg cu o bere in fata.
Dar aici, in Jeg, a intrat in vorba cu 2 baieti mai tineri ca el, dar cu care impartasea o legatura nestiuta, pasiunea pentru echipa giulesteana. Si astfel prietenii mei i-au mai cumparat omului o bere si apoi inca una si au ascultat cu rabdare tot ce avea el de povestit.
Traind in tara in care campioanele europene la canotaj au o renta lunara de 400 Lei (da, 4 milioane de lei vechi), in care Federatia Romana de Natatie nu a aceeptat sa ii plateasca antrenorul Cameliei Potec - singura noastra inotatoare de reala performanta - , iar un fost campion national de atletism acum lucreaza in constructii in Germania, nu ne mai poate surprinde ca fiul unei foste glorii a fotbalului romanesc traieste in astfel de conditii. Dar tocmai faptul ca aceste intamplari sunt normale in Romania nu este normal.
O expresie spune ca pasiunea naste monstri, dar in fata ochilor mei am vazut cum pasiunea a legat trei oameni care cu cateva ore inainte nu se vazusera vreodata in viata.
Am intalnit zilele trecute un om care spunea ca este fiul unui jucator de legenda al Rapidului. Nefiind eu insami un suporter al acestei echipe nu auzisem de tatal lui pana atunci, dar m-au impresionat lacrimile care incolteau in ochii lui de fiecare data cand vorbea despre povestea mortii premature a parintelui sau. Spunea ca de fiecare data cand galeria giulesteana scandeaza imnurile din vremea tatalui sau il trec fiori si ii dau lacrimile. La o deplasare cu echipa in Ghencea a fost injughiat, dar asta nu l-a facut sa se indeparteze de fenomenul fotbalistic, ba chiar l-a legat mai mult de acesta.
Acum acest Andrei Coe, care ne-a spus ca a absolvit facultatea noastra, lucreaza la Vodafone Romania, este casatorit si are 3 fetite (tripleti), dar locuieste in continuare in caminul Leu A si urmareste meciurile din deplasarile Rapidului singur la o masa in Jeg cu o bere in fata.
Dar aici, in Jeg, a intrat in vorba cu 2 baieti mai tineri ca el, dar cu care impartasea o legatura nestiuta, pasiunea pentru echipa giulesteana. Si astfel prietenii mei i-au mai cumparat omului o bere si apoi inca una si au ascultat cu rabdare tot ce avea el de povestit.
Traind in tara in care campioanele europene la canotaj au o renta lunara de 400 Lei (da, 4 milioane de lei vechi), in care Federatia Romana de Natatie nu a aceeptat sa ii plateasca antrenorul Cameliei Potec - singura noastra inotatoare de reala performanta - , iar un fost campion national de atletism acum lucreaza in constructii in Germania, nu ne mai poate surprinde ca fiul unei foste glorii a fotbalului romanesc traieste in astfel de conditii. Dar tocmai faptul ca aceste intamplari sunt normale in Romania nu este normal.
O expresie spune ca pasiunea naste monstri, dar in fata ochilor mei am vazut cum pasiunea a legat trei oameni care cu cateva ore inainte nu se vazusera vreodata in viata.
joi, 17 septembrie 2009
Un nou inceput de drum
Incepe un nou an de facultate.... De data asta este ultimul... Nu pot sa imi dau seama cand am ajuns aici, dar o data ajunsa trebuie sa incep sa ma gandesc la viata de dupa facultate... Confruntarea cu lumea din exteriorul lacasurilor de invatamant in care mi-am petrecut pana acum 16 ani din cei 21 de viata... Dar mai e un pic pana acolo... Anul patru poate semnifica si multa distractie, cum s-a intamplat in ceilalti ani terminali, a8a si a12a. Dar ramane de vazut... Momentan am multe planuri si idei despre cum ar trebui sa se desfasoare acest an...
Si pe langa toate hotararile pe plan profesional, ca sa zic asa (da, stiu, am un tic!), vreau sa simt! Sa simt ca traiesc, sa gasesc lucruri care sa ma pasioneze beyond all others, sa nu mai am senzatia ca viata trece pe langa mine!
Dar mai mult despre asta.... data viitoare....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
