Pasiuni

Imi plac foarte mult oamenii care sunt pasionati de ceva. Indiferent daca este ceea ce fac ei sau un fenomen pe care il urmaresc cu ardoare.

Am intalnit zilele trecute un om care spunea ca este fiul unui jucator de legenda al Rapidului. Nefiind eu insami un suporter al acestei echipe nu auzisem de tatal lui pana atunci, dar m-au impresionat lacrimile care incolteau in ochii lui de fiecare data cand vorbea despre povestea mortii premature a parintelui sau. Spunea ca de fiecare data cand galeria giulesteana scandeaza imnurile din vremea tatalui sau il trec fiori si ii dau lacrimile. La o deplasare cu echipa in Ghencea a fost injughiat, dar asta nu l-a facut sa se indeparteze de fenomenul fotbalistic, ba chiar l-a legat mai mult de acesta.

Acum acest Andrei Coe, care ne-a spus ca a absolvit facultatea noastra, lucreaza la Vodafone Romania, este casatorit si are 3 fetite (tripleti), dar locuieste in continuare in caminul Leu A si urmareste meciurile din deplasarile Rapidului singur la o masa in Jeg cu o bere in fata.

Dar aici, in Jeg, a intrat in vorba cu 2 baieti mai tineri ca el, dar cu care impartasea o legatura nestiuta, pasiunea pentru echipa giulesteana. Si astfel prietenii mei i-au mai cumparat omului o bere si apoi inca una si au ascultat cu rabdare tot ce avea el de povestit.

Traind in tara in care campioanele europene la canotaj au o renta lunara de 400 Lei (da, 4 milioane de lei vechi), in care Federatia Romana de Natatie nu a aceeptat sa ii plateasca antrenorul Cameliei Potec - singura noastra inotatoare de reala performanta - , iar un fost campion national de atletism acum lucreaza in constructii in Germania, nu ne mai poate surprinde ca fiul unei foste glorii a fotbalului romanesc traieste in astfel de conditii. Dar tocmai faptul ca aceste intamplari sunt normale in Romania nu este normal.

O expresie spune ca pasiunea naste monstri, dar in fata ochilor mei am vazut cum pasiunea a legat trei oameni care cu cateva ore inainte nu se vazusera vreodata in viata.