Doamne.... Ce experienta ciudata... Sa te intorci in timp... Asta am facut azi... Am citit mailuri de acum 3 sau 4 ani... Mailuri triste sau fericite... Mailuri din care acum nu mai inteleg nici macar jumatate pentru ca "marile evenimente" ale vremii respective acum nu le mai tin minte. Tot ce tinem minte peste ani si ani cu adevarat sunt sentimentele... Sau ma rog.... Asta tin eu minte...
Tin minte ca am iubit, ca m-am trezit fericita cu adevarat in dimineata aia.... Poate mai fericita decat in orice alta dimineata.... Tin minte ca am suferit... Ca m-au durut multe lucruri... Dar nu stiu exact ce erau lucrurile respective.
Cu ce am ramas? Cu relatiile care au rezistat testului timpului.... Relatiile care au trecut peste "marile drame"...
Pentru ca we keep losing people along the way... Lucru care e la fel de trist pe cat e de inevitabil! Pentru ca evoluam in directii diferite. Din diverse motive viata ne duce pe alte drumuri. Si exista oameni cu care poti sa nu te intalnesti o gramada de timp si sa pick up right where you left off si oameni cu care sa te vezi in fiecare zi si sa simti ca nu ai nimic in comun... Persoane cu care poti vorbi la infinit depsre totul sau nimic si persoane cu care nu stii cum sa incepi o conversatie....
Degeaba spunem noi ca ne-am schimbat de-a lungul timpului... Nu mai suntem la fel de naivi precum eram acum cativa ani, dar in principiu suntem cam aceleasi persoane... Eu ma pot regasi si acum in ce scriam atunci... (Poate mi-ar fi mai usor daca as sti exact de ce sufeream atunci, dar ma rog:P). Sunt aceeasi persoana etern mandra si in acelasi timp complexata de acelasi lucru: eu insami... The Ultimate Freak!:)) Si mi s-a parut foarte frumoasa replica aia: "Friends just cope with it!" Asta trebuie sa facem!Sa ii acceptam pe cei din jurul nostru asa cum sunt ei, cu bune si cu rele... Pentru ca trebuie sa intelegem ca we are all broken! Each in our unique way... But we are... Si de-aia ar trebui sa ne acceptam unii pe altii....
Eu sunt foarte bucuroasa momentan datorita faptului ca I can still fall in love... Indiferent daca o sa imi treaca repede sau daca e unilateral sau bilateral... E bine ca din cand in cand realizez ca nu e neaparat un lucru rau sa ti se taie respiratia si ca fluturii in stomac nu sunt provocati doar de emotiile de la examene... Si mereu asta imi aduce aminte de unul din citatele mele preferate: "God doesn't hate us, Harry. If he did, he wouldn't have made our hearts so brave." Pentru ca mereu, indiferent de cat de raniti am fost raniti in relatiile anterioare reusim cumva sa ne aducam bucatile din suflet astfel incat sa formeze din nou un tot unitar si apoi, dupa ce se intareste lipiciul reusim sa o luam de la capat... Ceea ce practic instincul de autoconservare ar trebui sa ne impiedice sa facem... Pentru ca seamna cu o joaca cu focul... Poti sa te arzi sau nu... And in the game of love we are all daredevils!
Nu mai stiu care era scopul initial al acestui post, dar cred ca trebuie sa dorm acum....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu